Iarba albastra

E abia dup`amiaza cand pe cer isi fac aparitia niste nori mari si grei si negri. Si ei zac acolo, intinsi pe iarba, impartind o tigara, ca fratii, nu ca iubitii. Dar in modul lor ciudat si stupid se iubesc. Sau poate se iubesc doar in cearceafuri reci, cand se aud doar gemete si cand miroase a lichide calde. Sau..Soarele dispare rapid, acoperit de norii plumburii si se aud tunete puternice, gata sa te surzeasca. Iarba se lasa miscata de vantul puternic. El o tine in brate si ea viseaza linistita. Pe tenul uscat ii apar lacrimi si numai vantul este vinovat pentru asta. El zambeste putin si o managaie prin par. Incepe sa ploua.Torential. Prin tricoul ei alb, ud si lipit de corp se observa sanii mici si rotunzi. Iar el, el nu se poate abtine sa nu o ridice in brate si sa o invarta prin ploaie, pe campia cu iarba verde. Ploua torential.