In ritm de jazz

Iarba albastra

Kaya — Sat, 30 May 2009 20:23:18 +0000

E abia dup`amiaza cand pe cer isi fac aparitia niste nori mari si grei si negri. Si ei zac acolo, intinsi pe iarba, impartind o tigara, ca fratii, nu ca iubitii. Dar in modul lor ciudat si stupid se iubesc. Sau poate se iubesc doar in cearceafuri reci, cand se aud doar gemete si cand miroase a lichide calde. Sau..Soarele dispare rapid, acoperit de norii plumburii si se aud tunete puternice, gata sa te surzeasca. Iarba se lasa miscata de vantul puternic. El o tine in brate si ea viseaza linistita. Pe tenul uscat ii apar lacrimi si numai vantul este vinovat pentru asta. El zambeste putin si o managaie prin par. Incepe sa ploua.Torential. Prin tricoul ei alb, ud si lipit de corp se observa sanii mici si rotunzi. Iar el, el nu se poate abtine sa nu o ridice in brate si sa o invarta prin ploaie, pe campia cu iarba verde. Ploua torential.

PERFECT INSANE AND FREE

Kaya — Mon, 09 Mar 2009 19:49:22 +0000

Shine on you, CRAZY DIAMOND!

Are aproape 51 de ani si e alcoolic. Are sotie si 2 copii..dar nu se stie cat de mult ii iubeste. E nebun. Chiar are ceva probleme psihice. Dar nu crede…si asta e primul semn de nebunie, cand sustii ca nu e asa.

In tinerete era chipes, purta palarie si trenci lung, umbrela baston si diplomat. A avut o viata grea alaturi de parintii lui. Tatal..alcoolic. se mosteneste. e imbatranit inainte de vreme. nevasta il uraste, fiul la fel.doar fiica’sa sufera ca nu are taria necesara sa’l urasca. Bea zilnic, plange cand intra in nostalgie .Nu are servici de ani buni si de tot atatia ani face scandaluri. e pasionat de muzica, asculta muzica buna. nu fumeaza, nu se drogheaza. isi bate joc de nevasta. azi la masa era baut, plangea si asculta “sotia prietenului meu”.

chinurile prin care a trecut, atatea regrete si mustrari de constiinta l’au adus in stadiul asta. cineva, nu are importanta cine, il considera un om de geniu. trece des de la o stare la alta, cand intri in camera lui, in care da, doarme singur, simti mirosul de alcool.il gasesti deseori cazut prin curte sau adormind langa teancul de cduri cu muzica veche.are pasiuni bizare. prefera sa cumpere muzica decat sa manance. s’a casatorit tarziu…isi detesta sotia, consdiera ca e prea bun pentru ea, prea destept.e maniac. sufera de nevrose. are fixuri si obsesii. e foarte destept. un geniu mancat de alcool. isi varsa nervii pe obicetele din jur. a distrus jumatate de casa pana acum. are parul lungutz, rar si ochii rosii. poarta o pijama de moda veche, albastra cu dungi subtiri verticale si un halat visiniu lung. se trezeste in toiul noptii si urla. reactioneaza ciudat si diferit de fiecare data. ameninta ca se sinucide. face des schite. nu’l poti intelege. e sensibil si totusi dur.

nu se poate detasa de trecut. traieste din regrete. nu’i vei putea niciodata citi gandurile, nu vei sti niciodata ce a fost. poate si acum traieste o dragoste pierduta.

va trai mult. se citeste maladivul in ochii lui. acest om e tata. e tata de 25 de ani. traieste in lumea lui. nu poti patrunde prea usor.

e un alt psihic dezarticulat. poate ca sfarsitul si’l va gasi intr’un azil, cu un loc de 2m patrati, unde se poate bucura de una din pasiunile lui: gradinaritul. o sa fie plans la inmormantare. omul de geniu, detasat de lumea reala.

01:51 am

Kaya — Wed, 04 Mar 2009 18:58:46 +0000

stateau pe bancheta cuminti si linistiti.comunicarea lipsea cu desavarsire. un pachet de tigari aruncat pe jos si hainele imprastiate. erau extenuati. se asteptase la ceva mai bun din partea lui, dar lipsa lui de experienta isi face simtita prezenta. ii pare rau ca nu poate sa’i ofere mai mult, date fiind imprejurarile…el este transpirat, obosit, ii spune ca se simte bine.ea mustaceste. de ce?pai nu a fost nimic. l’a lasat mai moale. el se crede prea smecher. trist. ea se gandea ca iar face tampenii si el procesa la ce inflorituri sa bage astfel incat sa iasa tot el bine.pacat ca ei nu i pasa si nici nu o afecteaza prea mult.i se spune des ca s’a schimbat.se mai recunoaste oare?da. e tot ea, la fel de plina de ura. la fel de rea, de nenorocita, la fel de chinuita. stie ca timpul le rezolva pe toate si nu’si mai bate capul cu altele. fumeaza tigara dupa tigara si intr’un final parasesc locatia.restul serii nu schimba 2 vorbe…atingeri, saruturi,ar vrea ea.
nu, nu l iubeste si nici nu simte ceva pentru el.pur si simplu o atrage rau de tot. si nu vrea sa se simta folosita cand stie ca ea il foloseste pe el.dar din exterior se vede altceva.tooo bad. nici asta nu conteaza prea mult.lumea vorbeste…sa’i lasam asa. se afiseaza din ce in ce mai fericita, mai plina de energie.este atentionata de ce se aude si totusi sustine ca nu i pasa. si de fapt asa e…are o tarie in ea care o face speciala. e foarte amuzata. cum poate un copil ca el sa aiba atata imaginatie?daca ar fi facut tot ce a sustinut pai atunci ea l’ar fi adorat. rolul “profa si elevul” s’ar potrivi de minune. el chiar are nevoie de niste indrumari, dar orgoliul prea puternic il face sa nu observe lipsurile sale.
e mandra de ea. e mandra de tot ce face pentru ca o face din placere si nimeni nu o poate condamna pentru asta.nu o cunoaste nimeni cu adevarat, a stiut mereu sa ascunda o parte din ea pentru ca ar fi prea daunator pentru cei din jur. se descurca si nu prea, dar viata merge inainte.
nu i plac teoriile, uraste sa dea explicatii si in niciun caz nu se intereseaza de “gura lumii”. ii place sa fie provocata. ii place, nimeni nu intelege cum poate un om, o fata ca ea sa gandasca asa.dar uite ca se poate. ai crede ca e slaba, la prima vedere pare slaba de ingeri, dar in interior fierbe mereu. e ca o fiara salbatica, se dezlantuie cand te astepti mai putin.iar el? nu stie ce’l asteapta.

libelule, libelule.

Kaya — Sun, 22 Feb 2009 19:39:30 +0000

ramasese din nou singura acasa, alaturi de un pachet de tigari si ceva muzica buna.se pierde usor in ritmurile de jazz care uneori i se par asa de sinistre. iar viseaza cu ochii deschisi intinsa pe covor. uneori realizeaza ca e prea mare numarul de persoane pe care le dezamageste…dar niciodata nu a reusit sa’si schimbe comportamentul. nu se poate concentra la nimic, se uita la stelele din tavan care o fascineaza inca din copilarie cand, tatal ei, tatal pe care’l uraste , i le’a agatat in tavan.ii vin in minte intrebarile care o terorizeaza de ceva zile: Cum reuseste?De unde se trage atata forta? De unde atata ura in privirea ei?
in camera miroase a portocale si a scortisoara si pe fundal se aude Nina Simone cantand din toti plamanii. se gandeste la lumea de afara, la luna care zace atarnand pe cer si la zilele care au trecut fara ca ea sa aiba contact cu vreo persoana. nu vorbeste cu nimeni din familie. ii detesta pe toti si ei o detesta pe ea. motivele raman necunoscute pentru ca ea niciodata nu se exteriorizeaza. libelule, libelule, copaci verzi in plina toamna, oras, lumini…ii zboara ochii la viora dezacordata ce zace pe peretii scorojiti si isi aminteste de momentele cand doar asa scapa de psihozele ce o atacau zilnic. ii e mult prea greu sa se deplaseze, doar trage din tigara sustinuta de degetele subtiri si lungi.scrumiera din portelan desenata cu stangacie mai primeste inca o tigare pe care ea o stinge cu meticulozitate. ii vine sa urle de nervi. isi imagineaza perdelele arzand, mobila, galeria cazand, casa prabusindu’se si se vede intr’un colt al camerei razand isteric. sunt doar vise. aude ploaia batand puternic in ferestre si draperiile zbatandu’se sub forta vantului.da, e furtuna si e frig, ii tremura oasele dar prefera sa stea acolo jos. isi aminteste cum in copilarie urca zilnic scarile si se adapostea in podul casei, doar pentru a nu mai auzi farfuriile spargandu’se si pe mama ei cum urla sub loviturile primite.da, tatal ei e un nemernic si il uraste.restul familiei o ignora pentru ca toti o considera cauza tuturor relelor.niciodata nu a avut curiozitatea sa afle de unde aceasta gandire, dar a acceptat’o. a acceptato asa cum accepta si ideea ca timpul e prea putin pentru regrete.

se uita pierduta in jur si parca nu mai recunoaste nimic, nici nu mai stie unde se afla. e sedata. nu’si aminteste cum scrinul din lemn masiv de trandafir a suportat atatea lovituri de pumn. camera ei de la demisolul casei e lumea ei secreta, doar aici isi gaseste linistea. pe holul acela intunecos in care stau tabureti vechi din catifea rosie nu s’au auzit niciodata alti pasi in afara de ai ei. demisolul i’a fost rezervat ei pentru ca altfel ar fi deranjat linistea familiei. doar ea stie cum e sa se adanceasca in cada cu picioare frumos ornamentate din baie. intotdeauna si’a dorit camera de la etaj, camera acea luminoasa, cu un balcon din fier forjat ce da spre gradina cu trandafiri, dar nimeni nu a intrebat’o ce vrea.

admira papusile ce stau cuminti pe etajera, pline de praf, admira cartile cu coperti roase de timp.admira canile de ceai varsate pe masa. totul este atata de haotic, dar este opera ei si numai a ei. este mandra de ea. intotdeauna a avut un orgoliu hranit din reprosurile facute de altii. a ajuns o femeie din piatra cu o inima pierduta undeva in cutia toracica. o femeie prin ale carei vene curg rauri fierbinti de ura. singurul sentiment pe care il cunoaste atata de bine incat ar putea fi foarte bine cel de’al treilea ei nume.

este aproape 2 dimineata si inca mai are cateva tigari de fumat. iese din visare si incepe sa se invarta prin camera razand ca un copil…borcanelele cu pastile stau pe rafturile pline de praf, trandafirii primiti de ziua ei s’au uscat dar inca le simte mirosul depozitat in petalele galben-movalii. sticlutele scumpe de parfum au ramas de’o viata acolo.se uita la peisajul atat de batran si se gandeste ca e si ea la fel e batrana de’o viata,desi e numai in floarea varstei.inchide ferestrele, trage draperiile si o perioada ramane pe scaunul tapitat. deschide o carte si incepe sa citeasca cu voce tare, de parca papusile ar asculta’o…

Noapte alba

Kaya — Sun, 22 Feb 2009 18:55:02 +0000

Printre hartii, lumanari arse ce stau in borcan ca pixurile in suport, pe masa nu au mai ramas decat cesti goale de cafea, tigari fumate cu urme de ruj …Nu a dormit deloc, o dor sanii si buzele.Parul ii sta aiurea, are ochii negrii de la atata nesomn si, imbracata in camasa aia veche de barbat nu e deloc atragatoare.A fost doar o alta seara in care, cuminte precum o papusa de portelan, s’a lasat prada jocului murdar al lui.Deja s’a obisnuit cu asta,nu mai simte nimic.El i’a implantat in cap ideea ca ii apartine si acum nu mai riposteaza.A plecat in jur de 3.A pupat’o pe frunte si i’a lasat ciocolata amaruie pe masa. Zace printre cearceafurile ravasite.S’ar ridica, dar se simte rupta de trup,e prea epuizata pentru a face acum o miscare.Inca simte gustul sarat al pielii lui si imaginea cu el o are proiectata pana in maduva oaselor. Se gandeste ca poate toate fetele de varsta ei trec prin asta, e un fel de initiere in lumea celor mari, dar nu stie ca e singura care a si’a descoperit sexualitatea asa de devreme. A invatat ce;i face placere dar stie ca lui nu i pasa.Singurul ei scop e sa’l vada pe el satisfacut si iesind beat pe usa, zgariat pe spate. Se trezeste din visare .Se duce la oglinda veche si murdara si zambeste.Nu zambeste,se preface doar.E slaba, pielea ei are o tenta movalie si simte frigul cum ii crapa oasele.Afara ploua asa de tare si de tampit incat, in toata goliciunea ei s’ar duce sa urle, sa tipe doar pentru a’si varsa nervii.Iese pe balcon si isi aprind o tigare. O fumeaza, dar degetele subtiri si lungi ii tremura.Fumul nu este cald, ii ingheata plamanii. O doare trupul Savureaza tigara, tigara de dupa, dar in lipsa lui. Se simte bine singura, poate sa urle, sa cante, sa se joace cu papusile cu ochi scosi, sa danseze. Si nu e nimeni care s’o scoata din stare.In odaia cu pereti crapati, ferestre inalte impodobite cu draperii verzi, grele…acolo e lumea ei,creata de ea. Acolo, in odaia cu pereti crapati unde se simte mereu mirosul de sex.
Se refugiaza in carti, fumeaza mult si mereu are sub pat o sticla cu alcool. S’a autodistrus. A plecat de acasa intr;o noapte si a ajuns intr’un oras unde nu i stie nimeni numele.Acum nu are timp de regrete.El e singurul care o viziteaza, cand are chef.
Dimineata, in tonuri albastre, a gasit’o facand cafea. Se imprastie aroma in toata camera si iese si pe balcon…Nu mai e nici nervoasa, nici suparata, nu mai e nicicum.